Hansel si sora lui cea mica
Cu mult timp in urma, pe cand cerbii aveau coarnele rasucite, iar ursilor le crestea par in barba, in mijlocul unui camp de buruieni, acolo unde batea soarele mai tare, traia o batrana parca uitata de Dumnezeu pe pamant. Mica, adusa de spinare, cu un nas mare si incovoiat, plina de negi si fara dinti in gura, faptura aceasta chinuia imaginatia multor oameni care locuiau prin imprejurimi. Se intampla rar, dar atunci cand se intalneau cu ea la capul satului, chiar si cei mai vanjosi barbati o luau repede la picior cat sa-si piarda urma pentru ca baba sa nu-i mai sfredeleasca cu privirea ei rece si necrutatoare, iar figura ei sa-i bantuie multe zile in cele mai groaznice vise.
Doar ca, intr-una din zilele de inceput de vara, tinerii ce studiau plantele medicinale la scoala de meserii, au ajuns cu practica pe campul despre care va vorbeam. Impartiti in grupe de cate doi, cu metrul si un ghem de sfoara in mana, ar fi trebuit sa descopere Ciubotica Albastra, o planta mica si firava, dar cu mari puteri tamaduitoare. Hansel, unul dintre elevi, un adolescent cu o constitutie atletica, isi formase propria grupa impreuna cu sora sa mai mica, Gretel, o mica veverita blonda, zburdalnica, vesela si neatenta. Pusa pe sotii, Gretel tot incerca sa se ascunda de fratele sau, distragandu-i atentia acestuia de la treburile sale, dar si de la drum. Tot alergand in stanga si-n dreapta, cei doi nimeresc in fata casei batranei uricioase. Cum usa era deschisa si nimeni nu parea sa fie inauntru, intrara usor fara sa stie cu cine aveau sa se intalneasca. Au strigat in fel si chip, dar nimeni nu le-a raspuns asa ca au inceput sa studieze interiorul casei. Au observat ca era foarte cald inauntru, sufocant de-a dreptul, iar aerul era de nerespirat. Intr-un colt, in spatele unui fotoliu ponosit, vazura urme clare de infiltratii din timpul iernii si a primaverii atunci cand campul e plin de zapada sau de apa. Cand se intrebau cine oare o sta in acea casa, aparu in usa baba cea urata. Cu o voce stridenta ca de croncanit de cioara, baba ii ameninta ca ii pune in oala de mancare si prepara o fiertura din ei. Gretel se sperie, dar Hansel, pastrandu-si calmul, o lua pe batrana de bratul drept si-o scoase afara din casa. “Am sa ma intorc sa-ti refac casa”, spuse el ferm, “nu sunt normale traiului conditiile de aici. E normal sa arati in halul acesta si sa te comporti asa!”, continua el.
Ajuns in sat, Hansel le povesti prietenilor lui despre patania din campul cu buruieni. La inceput, toti s-au cam codit sa raspunda provocarii acestuia fiindu-le frica de vrajile babei si de blestemele pe care le-ar putea arunca asupra lor. “O prostie,” spuse Hansel, “uitati-va la mine si la sora mea! Ne-am intalnit cu ea, am stat de vorba si acum suntem in fata voastra fara sa ni se fi intamplat ceva rau! Cred ca e cazul sa oprim povestile rele facute pe seama sarmanei batrane!”. Vazandu-l atat de hotarat, tatal lui Hansel anunta ca el are incredere in fiul sau si-l va ajuta. Usor, usor, tot satul trecu de partea lui, dar cu teama in suflet.
A doua zi, calare pe tractoare, cu coasele si sapele in mana, satenii au curatat tot campul in mijlocul careia traia batrana. L-au arat si l-au insamantat cu varza, cartofi, legume, iar in jurul casei ei au sadit pomi fructiferi. Auzindu-i, baba a iesit urland din dorinta de a-i speria, dar nu mica i-a fost mirarea cand a vazut atata lume adunata in jurul casei. A fost randul ei sa se sperie, dar Hansel, prevazator, s-a apropiat de ea si i-a zis sa se linisteasca pentru ca nu-i vor face absolut nimic. Primarul satului, la rugamintea lui Hansel, a angajat cel mai bun mester tamplar, dar si cel mai bun zidar din tinut, acestia propunand sa fie folosite doar materiale naturale care sustineau cu adevarat sanatatea celor din casa. Astfel ca, au adus barne mari din lemn pentru structura de rezistenta, dar si o masinarie speciala care pulveriza un amestec de var si canepa pentru realizarea peretilor, acesta purtand numele de Stonehemp. La finalul lucrarilor, fiecare satean a venit sa vada cum arata noua locuinta a babei cotoroanta. Nu mica le-a fost uimirea cand au vazut intreaga lucrare care arata ca in povesti, dar au fost impresionati cand au observat-o pe batranica plangand. “Va multumesc din suflet tuturor!”, spuse ea. “Din cauza defectelor mele fizice am fost prigonita tot timpul de oamenii din jur; am invatat sa ma apar de ei prin a-i speria, dar acum, datorita lui Hansel, vad ca am gresit si va multumesc din nou!”. Hansel i se alatura si o cuprinse de dupa umeri si-i spuse: “Draga mamaie, noi purtam o mare parte din vina pentru ca am vrut sa vedem in dumneata o vrajitoare si nu o femeie oarecare cu nevoile sale. Sper sa te bucuri cat mai mult de aceasta casa primitoare!”. Cu lacrimi in ochi, batrana intra in casa si nu-i venea sa creada ce vede si ce simte: era atat de racoare in interior chiar daca afara era un soare care-ti frigea pielea!
De atunci si pana in zilele noastre, casa batranei din campul cu buruieni a ramas doar in povestile constructorilor care, prin acest exemplu, isi indeamna calfele sa lucreze cu atentie si suflet pentru a realiza constructii sanatoase.
