Fetele lui Rosu Imparat si examenul maturitatii
Intr-o buna zi, undeva pe la sfarsitul verii atunci cand strugurii sunt numai buni de stors pentru vin, in tinutul de vest, acolo unde apune soarele, Rosu Imparat se gandi sa-si cheme cele 3 fete in sala tronului pentru a le testa intelepciunea. Zis si facut. Dadu sfoara in tara sa se adune toti boierii pentru a-l ajuta sa cantareasca bine alegerea ce urma s-o faca, iar fetelor le transmise ca una dintre ele ar trebui sa-i ia locul la conducerea imparatiei. Forfota mare la curtea lui Rosu Imparat: slujnicele alergau in sus si-n jos sa pregateasca ospatul oferit invitatilor, praful astepta sa fie sters, iar podelele sa fie curatate. Nu mare le fu mirarea cand auzira ca printi si printese vor sa asiste la marele eveniment, iar fiul lui Verde Imparat a anuntat ca se va casatori cu cea mai inteleapta dintre surori. Fie vorba intre noi, toate erau frumoase, dar cea mai mica le intrecea pe toate. Parul balai, lung pana la sale, ii invaluia chipul alb ca spuma laptelui pe care straluceau ochii ca doua margele albastre si senine ca apa de izvor. Unde mai pui ca cea mica era si mult mai vrednica decat celelalte doua, ea fiind prima care se dadea jos din pat iar ziua si-o petrecea alaturi de invatatii imparatiei studiind tot felul de stiinte.
Veni si ziua cea mare! Cu surle si trambite, sala tronului fu umpluta cu musafiri din cei mai fini, iar carele asteptau afara cu daruri care mai de care mai de pret!
Emotionate, cele trei fete ale imparatului se asezara in fata acestuia si asteptau nerabdatoare intrebarile tatalui lor. Cele mari, un pic invidioase, isi faceau glume pe seama celei mici pe care o categoriseau ca fiind proasta si credula.
“Liniste! Intra Rosu Imparat, intemeietorul tinutului de veste!”, tuna vocea slujitorului din dreptul usilor mari. Peste sala se asternu o liniste solemna, iar imparatul isi facu aparitia inconjurat de restul familiei sale, rude si cativa soldati din corpul de garda.
“Sa inceapa concursul!”, dadu imparatul semnalul. “Prima intrebare o sa fie adresata de bucatarul sef al bucatariei Majestatii Sale!”, rosti invatatul care preluase pozitia de maestru de ceremonii.
“Care este cel mai important aliment din bucatarie, fara de care nicio mancare nu va avea gust?”, intreba bucatarul. Fetele mari se uitara una la alta, ridicasera din umeri in semn de necunoastere a raspunsului, iar privirea li se indrepta catre cea mica. Aceasta se ridica in picioare si raspunse: “Cu voia celor prezenti, am sa prezint umila si singura mea parere: sarea!”. Cei din sala asteptau cu sufletul la gura validarea din partea bucatarului care, bucalat de fel, isi facea vant cu un prosop alb pentru a-si alunga transpiratia de pe fata. “Asa e, raspunsul este corect!”, aproba el intr-un final. Toata sala se porni intr-un sir lung de aplauze. Surorile celei mici se facura rosii de manie, dar isi spusera ca mai urmeaza inca trei probe, ultima fiind cea mai importanta si ca norocul nu avea cum s-o insoteasca pe mezina.
“Cat masoara drumul de la Pamant la Soare?”, intreba astrologul imparatului. Cele doua fete mai mari isi frecau mainile spunandu-si ca nici ele nu stiu, dar ca la fel trebuie sa fie si pentru cealalta.
“Tot la fel de lung socot ca trebuie sa fie ca de la Soare la Pamant”, raspunse sigura de ea cea mica. “Corect!”, zise astrologul plin de bucurie. Uf, cat necaz le incerca pe surorile cele mari! Aproape ca plesneau de furie!
“Daca avem de carat bob cu bob o caruta de nisip ajutandu-ne doar de furnici, dar fiecare dintre ele poate face doar doua drumuri, de cate furnici avem nevoie sa terminam treaba?”, le adresa intrebarea sa cel responsabil de logica la curtea imparatului. Far’ sa mai astepte raspunsul surorilor ei, cea mica se ridica in picioare si spuse: “Tot atatea cate boabe de nisip or fi, dar pe jumatate!”. Erau gata lesinate fetele mai mari cand au auzit ca are dreptate! Aveau nevoie urgenta de apa rece sa se racoreasca, iar proba ce urma trebuia s-o castige una dintre ele pentru ca nu puteau risca sa lase imparatia pe mana celei mici care nu stia nici sa boiasca asa cum trebuie.
Ultima proba, cea mai importanta, era condusa de insusi Rosu Imparat, tatal fetelor. Acesta, batand solemn din sceptru, le ceru sa raspunda la o intrebare aparent simpla – “Ce anume ai face pentru mine imediat ce vei fi inscaunata imparateasa?”.
Cea mai mare se repezi prima sa raspunda! Galagioasa, cu ifose ce aveau sa prevesteasca ce fel de imparateasa ar fi ajuns, aceasta ii spuse ca ii va da voie sa locuiasca intru-una din camerele din corpul de la nord si ca-i va pune la dispozitie un bucatar. “Nu-i asa ca sunt marinimoasa cu tine, dragul meu tata?”, incerca ea sa-l linguseasca pe imparat. “Hmmm!”, raspunse acesta imbufnat de ceea ce a auzit, “Sa vedem ce are de zis fata mea mijlocie!”. Cu glas temator, aceasta incepu sa vorbeasca: “Pai, sora mea s-a gandit bine la ceea ce avea sa va ofere, Marite Imparat! Doar ca eu o sa va dau si 10 slujitori care sa va insoteasca pretutindeni!”, marise ea oferta in speranta ca va reusi sa smulga aprecierea tatalui sau.
Asadar, mai ramasese mezina. Rosu Imparat era tare suparat de lipsa de maturitate a primelor doua fete, dar avea incredere ca cea mica il va multumi pe deplin.
“Eu, dragul meu tata, m-am gandit la sanatatea dumitale care este extrem de subrezita! Asa ca, acum cateva luni, din banii pe care i-am pus deoparte din renta pentru calatorii, am inceput sa ridic o casa cu totul si cu totul speciala. La ea lucreaza cei mai buni mesteri tamplari si cei mai buni zidari din toata imparatia! Casa aceasta va avea peretii din canepa si var, un amestec ce te va proteja de ciupercile care au aparut pe peretii palatului, iar pe tine te-au imbolnavit atat de rau! Iarna iti va fi cald, dar fara a avea un aer uscat asa cum il simti la tine in camera cand ard lemnele in soba si ti se usuca nasul si gatul, iar vara va fi racoare! Nicio o coroana nu ma va multumi mai mult decat sa te stiu sanatos in noua locuinta!”
Rosu Imparat nu-si mai incapea in piele de multumire, iar fiul lui Verde Imparat ii ceru mana mezinei. “Majestate, fiica ta cea mica va putea purta coroana imparatiei mele daca incuviintezi sa ne casatorim!”
Si, uite asa, fata cea mica a lui Rosu Imparat a devenit imparateasa peste doua tinuturi, iar copiii ei au crescut sanatosi pana la adanci batraneti in castelele lor construite cu pereti din var si canepa, fara igrasie, ciuperci sau infiltratii. Cand, dintr-una din sobele lui Rosu Imparat a sarit ceva jar, iar o parte a podelei a luat foc, niciun perete nu a ars, viata imparatului fiind astfel salvata.
